EFECTELE CALITATII APEI ASUPRA EFICIENTEI CAZANELOR
Regimul de lucru al cazanelor de apa calda de orice putere (centrale murale mici sau cazane de pardoseala, clasice sau in condensatie) inseamna implicit incalzirea si mentinerea unui agent termic –de obicei apa –la o anumita temperatura.
Exista mai multi parametrii ai apei din instalatiile de incalzire care trebuie respectati, unii care afecteaza mai mult, altii mai putin. Dintre cei care tin de calitatea apei amintim: turbiditatea, continutul total de saruri, continutul de carbonat de calciu, conductivitatea, ph-ul. Unii din parametrii pot varia in decursul exploatarii instalatiei –asa cum este ph-ul, deci este necesara o monitorizare permanenta daca se doreste evitarea aparitiei unor problem grave.
Pentru evitarea acestor probleme exista doua directii de actiune: respectarea calitatii apei de adaos si foarte important –a apei cu care se umple initial instalatia, pe de o parte si tratamentul preventiv, pe de alta parte.
Vom face cateva aprecieri doar asupra problemei induse de continutul total de saruri.
Tratarea din acest punct de vedere a apei folosite in instalatiile de incalzire se face cu ajutorul unor statii de tratare ce folosesc un proces chimic pentru eliminarea carbonatului de calciu (calcar). Nici o alta metoda folosita pentru acest proces nu este foarte eficienta. Este foarte important insa modul de utilizare al acestor statii. Deoarece ele sunt dimensionate pentru anumite debite orare, cea mai buna schema tehnica este aceea in care apa folosita pentru umplerea instalatiei sau pentru adaos este trecuta prin statie, se acumuleaza intr-un rezervor tampon si de acolo este introdusa cu ajutorul unei pompe. Aceasta schema previne introducerea unei ape nededurizate in situatia in care apare o urgenta, instalatia trebuie incarcata cu agent la un debit mare, care depaseste debitul nominal al statiei. In privinta apei de adaos, asa cum este stipulat si in unele normative este bine sa fie contorizata cantitatea introdusa, deoarece un adaos permanent duce oricum la probleme.
In imaginile alaturate este prezentata o depunere de calcar dintr-un cazan de otel, unde se poate observa grosimea importanta a depunerii si o sectiune printr-un element de fonta, a carui gaura de trecere a apei este complet obturata, desi suprafata sectiuni este de aproximativ 50 cmp. Depunerea din elementul de fonta nu este efectiv de 50 de cm grosime, dar in timpul functionarii depunerile se desprind, sunt purtate de fluxul de apa si pot produce o obturare partiala, care va duce la obturarea totala. O astfel de depunere nu mai poate fi indepartata cu nici un fel de procedeu –nici chimic, nici mecanic si cazanul este compromis in totalitate.
Respectarea unei calitati a apei din punctul de vedere al continutului de carbonat de calciu este extrem de important si pentru ca operatiunile de indepartare a calcarului, in cazul in care s-a depus, sunt foarte costisitoare si sunt agresive intr-o anumita masura pentru echipamentul curatat. Pot exista situatii in care calcarul se poate combina cu alte substante aflate in apa –silicati –caz in care depunerea nu mai poate fi indepartata cu nici o solutie .
Indepartarea prin spalare chimica nu poate garanta o indepartare a stratului depus de pe toata suprafata interioara a cazanului, deoarece nu se poate controla circulatia solutiei de spalare, si indepartarea depunerilor se face inegal. Existenta acestor depuneri reduc drastic schimbul de caldura, respectiv randamentul cazanului. Un strat de 1 mm de calcar poate sa duca la o reducere de 20% a eficientei. La o asemena grosime si riscul de a se sparge cazanul, datorita supraincalzirii suprafetelor murdare, este foarte mare.